RO

Am închis telefonul și am rămas cu ochii pe fereastra livingului. Ploua mărunt peste Brașov, exact așa

— Tu nu ești o mașină! ești o pacoste cu patru roți! Am lovit cu palma volanul îmbrăcat în piele jerpelită.

Andrei a sunat într-o marți dimineață, cu motorul tirului hârâind în fundal, și i-a zis cât se poate

Sorin a izbit cheile de la Volvo de blatul de cuarț. Vibrația a făcut să tremure ceașca de cafea lungă

Vlad a intrat ca o furtună în bucătăria de trei pe trei, trântindu-și geanta de laptop pe blat chiar

Am ținut minte toată viața noaptea aia. Nu pentru că a fost grea, ci pentru că a fost prima noapte în

Fotoliul ăsta vechi de lângă fereastră a devenit, în ultimele luni, întregul meu univers. Afară e august

Pe formularul de internare, la rubrica „persoană de contact”, am stat aproape cinci minute cu pixul în mână.

Alexandru Marinescu tocmai închisese telefonul cu mama lui când soneria a răsunat insistent.

Afacerea lui Ion Ionescu stătea într-un singur cal. Un armăsar de trei ani, adus tocmai de la o herghelie