RO
Vasile stătea pe balconul apartamentului din Brașov și privea cum plouă peste acoperișurile roșiatice

Un ciobănesc caucazian de șaptezeci de kilograme, adus tocmai dintr-o fermă izolată din Munții Făgăraș

Privirea Mariei căzu pe pachetul de șervețele mototolit de lângă canapea. Le numărase într-o noapte

Andrei al meu a murit într-o joi de februarie, cu un ger care îți crăpa oasele și cu un vânt ce zgâlțâia

Mă sunase de trei ori înainte să ajungă. Ca de obicei, nu ca să întrebe dacă e un moment potrivit, ci

Ploaia de octombrie bătea mărunt în geamul salonului de la Spitalul Județean din Timișoara.

Întotdeauna am preferat locurile liniștite. Când orașul devenea prea aglomerat, eu plecam dincolo de

Ploaia de noiembrie biciuia parbrizul când farurile Loganului negru au măturat indicatorul spre Moinești.

Ioana a crescut într-o casă unde rafturile gemeau de dosare cu șevalet, iar mirosul de cerneală tipografică

Pe autostrada A3, undeva după ora zece seara, farurile unui BMW negru tăiau liniștit întunericul.










