RO – Page 42 – Mediatop Newsline

Am întârziat doisprezece minute

Ziua în care s-a anunțat preluarea companiei, Alina Mureșan a intrat prin ușa laterală a clădirii de

Am pus diagnosticul pe masă și i-am spus soacrei adevărul pe care Radu îl ascunsese cinci ani. Căsnicia mea s-a rupt chiar în acea seară

― Păi până când, Ioana? ― vocea Elenei răsună din bucătărie, atât de tare că vecina de la parter sigur

Victor Stanciu nu mai era de mult un simplu băiat de cartier. La cincizeci și doi de ani, numele lui însemna ceva în Brașov. În seara aceea, tocmai inaugura noua aripă a galeriei de artă care-i purta inițialele – un cub de sticlă și oțel cocoțat pe dealul de lângă Turnul Alb. Oameni cu pahare de șampanie în mână ciripeau politicos, iar primarul îi spunea ceva despre „viziune antreprenorială”.

Dosarul cu contractele pentru seara următoare zăcea pe un scaun, lângă mine. Îl adusesem la cererea doamnei

Victor Stanciu nu mai era de mult un simplu băiat de cartier. La cincizeci și doi de ani, numele lui însemna ceva în Brașov. În seara aceea, tocmai inaugura noua aripă a galeriei de artă care-i purta inițialele – un cub de sticlă și oțel cocoțat pe dealul de lângă Turnul Alb. Oameni cu pahare de șampanie în mână ciripeau politicos, iar primarul îi spunea ceva despre „viziune antreprenorială”.

Dosarul cu contractele pentru seara următoare zăcea pe un scaun, lângă mine. Îl adusesem la cererea doamnei

Scrisoarea pe care mi-a lăsat-o fratele meu după moarte

Mi-a trimis un mesaj într-o joi dimineață. Pe la zece și un sfert. „Îți mai amintești cum săream din

Lumina din cutia de sub pat

Durerea era un șarpe la rândul ei – se încolăcea în jurul coastelor mele și strângea. Șuieratul pe care

Cum l-a ajutat pe Andrei cicăleala bunicului său să obțină postul mult visat

Andrei trăgea cu sete din țigară pe balconul îngust al apartamentului din Brașov. Afară, tramvaiul 13

Peștele din compartiment

Uitasem cum e să stai 24 de ore într-un compartiment de tren. Le promisesem colegelor că, în sfârșit

Am găsit ursulețul pe care-l cususem acum douăzeci și doi de ani în rucsacul băiatului de care fiică-mea tocmai se îndrăgostise

Am auzit cheia răsucindu-se în broască și pașii Darinei tropăind pe hol, fără să se descale.

Când am intrat pe ușă, am știut că ceva nu e-n regulă după miros. Nu al mâncării, ci un parfum floral, greu, de prin anii ’90, care plutea în hol de parcă cineva ar fi golit o sticlă întreagă de Chanel No. 5 contrafăcut. Eu abia terminasem o gardă de douăsprezece ore la spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași și tot ce-mi doream era să-mi scot crocs-urile ude, să mă întind pe canapea și să nu mai aud nici un bip de monitor. Dar în sufragerie lumina era aprinsă la intensitate maximă și se auzeau voci.

Am lăsat geanta pe comoda din hol, fix lângă cactusul cu flori roz pe care-l aveam de la tanti Viorica