RO

Ploaia măruntă de noiembrie se prelingea pe umbrela neagră pe care nici nu mă obosisem s-o deschid.

— Pentru maică-mea e vital mersul la mare, iar băiatul se descurcă și la țară, — a declarat Alexandru

— Întinerim echipa, doamnă Stancu, — vocea directorului Victor Marinescu picura un entuziasm prefăcut

Vocea tatălui era joasă. Dar toată sala de bal a auzit-o. Sub candelabrele aurii, un băiat desculț stătea

— Poți să vii la mine marțea și joia, dar periuța de dinți ți-o lași la tine acasă. Fix în clipa aceea

Andrei a ajuns la gară cu motanul. În tren însă avea să urce singur. Carcasa de plastic s-a lovit ușor

— Anulăm marea, vine mama la noi! — a anunțat Leonid, fără să ridice privirea din telefon. Nici nu bănuia

— Nu-mi pasă că e mama ta, Igor! Le-a făcut praf pe ai mei, aşa că o să mă port cu ea exact cum merită.

Miliardarul Victor Hale ridică un deget spre centrul sălii — spre armăsarul negru ca smoala care stătea