RO
Pe mine mă cheamă Elena. Am 67 de ani. Și în dimineața aceea stăteam pe peronul autogării din Bacău
Lucrez la o pensiune de lângă Gara de Nord din București de doisprezece ani. Am văzut oameni venind și
Anca terminase de pus masa. Fierbea o oală cu ciorbă de perișoare, aburul se ridica spre hota veche din
Vântul bătea de la Dunăre și mirosea a pește și a nămol. Pe podul suspendat de la Brăila, Andreea se
Pe Elena am cunoscut-o într-o dimineață de octombrie, în sala de așteptare a notariatului de lângă Piața
La ora cinci dimineața, Ileana Dobre aștepta pe peronul gării din Bârlad. Ploua mărunt, iar ea stătea
Mama stătea pe scaunul acela de plastic din holul secției de nefrologie, cu picioarele umflate cât niște butuci.
Cina de la restaurantul de pe malul lacului Herăstrău trebuia să fie începutul unei nopți frumoase.
La Brașov, în dimineața de după înmormântarea lui Dumitru Popescu, ploaia avea gust de cenușă.
— Îl cheamă Tudor, are șaptezeci și unu de ani și locuiește singur într-un apartament cu trei camere