Ne-a luat mult timp, mie și soției mele, să ne amenajăm apartamentul. Am avut nevoie de ajutorul părinților ei și al părinților mei și chiar am împrumutat bani de la sora mea pentru a ne cumpăra propria locuință. Era un apartament grozav, cu renovări relativ noi, pe care le puteam reface în timp, după ce îi plăteam surorii mele. Ne-a plăcut foarte mult locația, cartierul era și el drăguț, în primele zile ne-am prins de unde ce magazin, ce distracție este în apropiere. În prima sâmbătă am dat o petrecere de casă nouă pentru rude, iar când toată lumea era așezată la masă, s-a auzit o bătaie la ușă.
Au intrat vecinii de pe casa scării; aveau un apartament în dreapta noastră. Un soț și o soție, amândoi evident în jur de 40 de ani, și un copil de cel mult 12 ani. O fetiță foarte agitată, care vrea să atingă totul și care a lăsat urme de pantofi pline de noroi pe covorul nostru. Au venit pentru că auziseră că veniseră vecini noi, voiau să facă cunoștință. S-au așezat la masă, deși nu i-a chemat nimeni, iar noi a trebuit să suportăm nu numai străinii dintre rude, ci și poveștile lor despre chiriașii și oaspeții anteriori.
Ne-am bucurat să scăpăm de ei, sperând că oferta lor de ajutor reciproc nu era decât un sunet gol, dar a doua zi vecinii au venit din nou. Femeia voia să fie prietenă cu soția mea, iar soțul ei tot încerca să se împrietenească cu mine. A încercat să mă ducă la pescuit, dar nu mă interesează genul ăsta de lucruri, povești despre tinerețea lui tumultoasă, dar nici pe mine nu mă prea interesa. Se pare că eu și soția mea am spus clar că nu ne place acest tip de comunicare și că faptul că suntem vecini nu înseamnă că trebuie să ne vizităm reciproc. Dar dacă oamenii ăștia ar putea să înțeleagă un indiciu…
Apar când mâncăm, își trimit fiica la noi să se “joace” sau ne cer să le cumpărăm ceva la magazin. Este ciudat pentru soția mea să spună nu, deoarece suntem vecini până la urmă, relațiile trebuie menținute, iar eu pur și simplu nu-i mai suport. A devenit atât de paranoic încât întotdeauna sting lumina de pe hol, ca să nu poată vedea nici măcar printr-o crăpătură și să ghicească că suntem acasă. Îi ignorăm ori de câte ori este posibil, dar ce altceva putem face? Oaspeții intruși ne sâcâie mereu, nu ne mai săturăm de ei. Ca și cum casa lor nu ar fi de ajuns… I-am avansat soției mele o teorie curioasă – dacă ei vor acest apartament și, prin urmare, încearcă să ne scoată din el? Se poate întâmpla, nu-i așa?