Mama mea s-a gândit să aibă copii un pic mai târziu decât alții. Abia la 35 de ani a dat naștere primului ei copil – pe mine. Iar 4 ani mai târziu a venit vestea – mama era din nou însărcinată și cu tripleți. Medicii erau foarte îngrijorați pentru mama, ar fi fost destul de dificil să naști la această vârstă, și chiar tripleți, dar mama a făcut față. La vârsta de 40 de ani a născut 4 copii, dintre care trei au fost bebeluși. Bineînțeles, nu a fost ușor să îi crești ca pe orice alt copil mic, dar mama mea nu a renunțat și nici măcar nu a transferat responsabilitatea către altcineva și s-a ocupat personal de toate treburile noastre.
Într-o zi, tatăl meu a venit acasă de la serviciu și s-a oferit să vândă apartamentul nostru actual, să adauge economiile sale la banii din vânzare și să cumpere o casă nouă, unde să ne simțim mai confortabil. Mama mea a fost de acord, a semnat toate actele de vânzare seara, iar dimineața tatăl meu dispăruse, la fel ca și toate bunurile sale. Mai târziu, mama mea a aflat că, sătul să trăiască cu vechea lui soție și cei patru copii, a plecat să locuiască cu amanta lui. Nu am putut să returnăm apartamentul, a trebuit să ne mutăm într-un apartament cu o cameră pe care mama mea l-a moștenit de la bunica ei. Reparația era veche, copiii gălăgioși, casa era înghesuită. Nu am trăit în cel mai bun mod, dar nu exista altă opțiune.
Dar într-o zi, în timp ce tripleții se jucau în cutia cu nisip, un bărbat s-a așezat pe bancă, s-a prezentat și a început să vorbească cu ea. După câteva zile s-a întâmplat din nou, iar mai târziu a început să o invite pe mama cu noi în diverse parcuri, ne-a tratat pe noi și pe mama cu înghețată și o complimenta adesea. Aproape un an a trecut așa, iar apoi s-au căsătorit. Chiar dacă știa că ea avea 4 copii, el a vrut să-și petreacă viața cu ea. A devenit tatăl nostru, deși nu biologic, dar drag și cel mai bun.