Sunt o femeie căsătorită. Am o relație excelentă cu soțul meu. De susținere, de iubire. Dar, din păcate, astăzi s-a întâmplat ceva neașteptat. Sunt în stare de șoc. Avem un fiu, care are șase luni. În ultima vreme i-au ieșit dinții. Am sunat chiar și la doctor, eram îngrijorați pentru fiul nostru. Copilul era plângăcios, plângea și avea febră. În acest moment m-a sunat soacra mea:
-Vin în vizită. Nu mi-am mai văzut nepotul de mult timp, mă voi juca cu el. Sunteți acasă?
– Îmi pare rău. Dar copilul are febră și îi ies dinții. Hai să o facem altă dată.
Cine ești tu să-mi vorbești așa? Eu nu vin la tine, ci la fiul meu.
Nu am mai putut suporta și i-am spus că nu este casa fiului ei, ci a mea.
Părinții mei au fost cei care ne-au dat acest apartament. Da, ei mi l-au dat. L-au renovat și după ce ne-am căsătorit ne-am mutat aici. Și eu sunt proprietarul.
Ce face femeia asta? Nu ne-a făcut nici un cadou în tot acest timp. Nepotul ei nu a primit niciodată nici măcar o jucărie de la ea: “De ce ar trebui să primească una? Oricum el nu înțelege nimic”.
Soacra mea încă lucrează și primește o pensie suplimentară. Dar o amână. S-a supărat foarte tare pe mine și a închis telefonul. Imediat după apel și-a sunat fiul și s-a plâns. S-a dovedit că am fost o noră rea, am fost nepoliticoasă cu ea. Soțul meu a fost întotdeauna de partea mea. Dar nu și de data aceasta.
Nu i-a plăcut cum m-am exprimat. Căsătoria înseamnă că totul se împarte. Ca să fiu sinceră, nici mie nu mi-a plăcut. De ce naiba nu? Nici mama lui, nici el nu investiseră un ban în apartamentul meu. Au venit gata făcute, iar acum e și apartamentul lor. Poate mă înșel, dar despre ce naiba vorbesc? De când se dobândește proprietatea comună înainte de căsătorie?