Într-o seară, când mă întorceam acasă, am fost atacată de un bărbat. Unii spun că a vrut doar să mă jefuiască, dar există varianta că bărbatul era o cunoștință de-a mea și se răzbuna pentru ceva, pentru că geanta mea era încă la mine, dar memoria mi-a fost spulberată după ce am fost lovită în cap.
Aveam deja un soț și doi copii, dar nu-mi mai aminteam de ei. Acel sentiment teribil de teamă și de neînțelegere fără egal, când aparent străini își fac griji pentru tine, aleargă să te îmbrățișeze și îți spun “dragă” sau “mamă”. Nu mi-i aminteam deloc. Soțul meu mi-a povestit cum ne-am cunoscut la universitate, mi-a arătat fotografii și videoclipuri de la nuntă, dar el mi se părea un străin, iar eu însămi păream a fi altceva în imagini. Copiii mei au fost un șoc pentru mine: ce fel de persoană ar trebui să fii ca să-ți uiți fiicele?
Multă vreme nu am putut accepta ideea că va trebui să trăiesc cu oameni pe care nu îi cunoșteam, care, dintr-un motiv oarecare, erau convinși că mă iubesc și că vor ca eu să îi iubesc la rândul meu… O altă traumă a decis totul. După două luni de spitalizare, seara, rătăcind între saloane, încercând să găsesc o asistentă, m-am prins în pragul scărilor și m-am rostogolit pe scări, lovindu-mă cu capul de una dintre ele. Amintirile au venit peste mine într-un val, strângându-mi craniul atât de tare încât m-am simțit leșinată.
Toată viața mea a trecut prin fața ochilor și mi-am amintit de soțul meu, de copiii mei, chiar și de prima dată când am fost beată… Medicii au spus mai târziu că era din cauza unui fel de umflătură care apăsa ceva în capul meu, iar în timpul noii lovituri a avut loc o contracție și trebuie să fi fost ceva magic, care a deblocat amintirile pe care le prețuiam cel mai mult.
Soțul meu a plâns toată ziua următoare, crezând că îl păcălesc sau că glumesc, sau că încerc să-l înveselesc exagerând. Dar eu chiar îmi aminteam de el. Singurul lucru pe care nu mi-l aminteam era cum arăta atacatorul meu și ce își dorea cu adevărat.
Au fost cele mai confuze și lungi luni din viața mea, cele mai nebunești, și nu i-aș dori asta nici unui dușman. Nu i-aș fi dorit nimănui, cu excepția poate a omului care îmi făcuse asta.