Niciunul dintre prietenii și vecinii mei nu a fost de acord cu ceea ce am făcut. Toți m-au arătat cu degetul și mi-au spus: “Sunt vremuri grele acum și tu ai pe cineva ca el acasă! Dar eu sunt sigură , nu, știu! Fac ceea ce trebuie să fac.
Locuiam ca o familie de patru persoane: eu, cele două fiice ale mele și mama mea. Din păcate, în urmă cu 8 luni, mama mea a murit și am rămas doar noi trei. În timpul acelor luni, eu și fiicele mele ne-am dat seama că mai aveam încă multă energie și timp de dedicat pentru a ajuta pe cineva. Am avut un prieten apropiat din liceu care, la vârsta de 30 de ani, în loc să își construiască o familie și o carieră, a băut până la moarte. Partea cea mai tristă era că el cheltuia pensia mamei sale pentru băutura lui. Când aceasta a încetat să i-o mai dea, el pur și simplu a băgat-o într-un azil, luându-i apartamentul și bând până la capăt.
O cunosc pe această femeie de când era copil, așa cum și ea mă cunoaște pe mine. O dată pe lună, eu și fiicele mele o vizitam și îi aduceam diverse bunătăți. Fiicele mele au reacționat foarte pozitiv la ideea mea, iar cea mai mică, care are acum 4 ani și jumătate, a țipat de bucurie: “hurraaah, vom avea din nou o bunică!!!!”.
Dar nici nu vă puteți imagina cât de fericită a fost această femeie de propunerea mea! A plâns de bucurie atât de mult timp încât a trebuit să o calmez. Acum sunt aproape 2 luni de când locuim împreună cu bunica noastră. O iubim cu toții și ea ne iubește pe noi.
Cu toate acestea, nu putem înțelege de unde bunica, care este deja în al optulea deceniu de viață, are atât de multă energie. În fiecare zi se trezește la ora 6 dimineața și ne trezim cu aroma clătitelor sau a clătitelor proaspăt coapte.