Soțul meu nu mă susține în încercarea de a-l crește pe John, în vârstă de patru ani. El crede că este primul și singurul nostru copil, că trebuie să fie cel mai iubit și să primească totul pe lume.
Din moment ce eu nu primesc prea mult și îl cheltuiesc în mare parte pe necesitățile casnice, cum ar fi alimentele și produsele de curățenie, soțul meu cheltuiește mai mult pentru John. El câștigă mai mult, așa că adesea aduce ciocolată și jucării pentru cel mic sau ne poate duce pe toți la film în mod spontan. Acestea obișnuiau să fie surprize plăcute, dar acum John așteaptă totul. Știe că trebuie să primească o jucărie și că trebuie să fie scos în oraș la o masă frumoasă. Când nu primește ceea ce își dorește, face o criză de furie și plânge pe toate cele cinci etaje. Nu este corect. Nu e vorba doar de mine, ci și de bunicii lui John. Iar soțul meu nu vrea să vadă evidența.
Și eu sunt mamă și sunt conștientă că vreau tot ce e mai bun pentru copilul meu, dar e important să îl cresc păstrând un echilibru. Mi-am dat seama de acest lucru când am observat că alți copii de la grădiniță se comportă cu părinții lor foarte bine, cu dulceață, cu ascultare, în timp ce John cere mereu ceva și nu face decât să-i jeneze. De asemenea, are o atitudine mai bună față de tatăl său pentru că cheltuiește mai mult. Așadar, copilul crește deja egoist. Ce se va întâmpla în viitor, dacă nu începem să-l reeducăm și să-l restricționăm acum?