Părinții mei au doi copii: eu și fratele meu, care este cu cinci ani mai mic. Amândoi am moștenit casa părinților noștri. Până atunci, eu reușisem să economisesc pentru propriul meu mic apartament, iar fratele meu încă nu-și găsise un loc de locuit, așa că i-am spus că poate reînregistra întreaga casă pentru el, deoarece eu aveam mai puțină nevoie de ea decât el. Casa era confortabilă și spațioasă, dar avea un mare dezavantaj: existau autobuze spre oraș, dar, având în vedere banii și timpul cheltuit pentru deplasare, era mai ușor să stau în cartierul regional (unde se afla de fapt casa).
Fratelui meu nu i-a plăcut cartierul nostru. Își dorea foarte mult să se mute de acolo cât mai curând posibil. I-am propus să locuiască cu mine pentru o perioadă de timp, cât timp își căuta un loc de trai și un loc de muncă. Am vrut ca el să încerce mai întâi să găsească un loc de muncă cu un salariu bun, iar apoi să vândă casa pentru a cumpăra un apartament în oraș. Se pare că acest subiect nu a fost pe placul lui.
Nu știu la ce se gândea fratele meu la acel moment, dar a vândut casa și și-a cumpărat o mașină străină scumpă cu banii obținuți. A închiriat un apartament pe strada unde locuiam noi ca familie, așa că era încă departe de oraș. Nu avea suficienți bani pentru un apartament în oraș. Dar acum vine în oraș cu mașina lui, deși probabil că nu auzise de prețul benzinei înainte de a-și cumpăra mașina, pentru că acum cheltuiește mai mult pe benzină decât cheltuia cu autobuzul. După aceea, și-a amintit de oferta mea. Acum a cerut să mă vadă, iar eu nu vreau să-l las să intre. Vreau ca el să-și dea seama de întreaga amploare a consecințelor acțiunilor sale pripite.