RO

Nici n‑am apucat să‑mi spună numele. Când am urcat treptele cu Andrei dormind lipit de pieptul meu, sub

Elena a înțeles că fata ei chiar pleacă abia când a văzut cutia cu pietre. Andreea aduna de pe plajă

— Mâine vin muncitorii să spargă pereții. Instalația electrică e praf, am închiriat un excavator, dărâmăm

— Da’ cine s-o fure, mă, pe baba? — râse Andrei în telefon, frecând cu o cârpă jegul de pe capacul delcou-ului.

Lumea asta mare pomenește des sărăcia ca pe niște farfurii goale și haine ponosite, dar există o formă

Telefonul a sunat într-o vineri după-amiază, când tocmai aranjasem ultimele dosare pe birou.

Telefonul a sunat exact la 13:12, când încercam să scot tava cu pulpe de pui de la cuptor. Un număr necunoscut.

Telefonul a vibrat scurt pe noptieră, la două și jumătate dimineața. Doina a tresărit și a apucat orbește

Telefonul Verei a vibrat la două și jumătate noaptea, zvâcnind pe noptieră ca o insectă metalică.

Eu, Andrei, zăceam cu gripă, cu termometrul arătând 39 și ceva, când am auzit telefonul mamei Elenei