RO

Telefonul a sunat la cinci fără zece dimineața. Un sunet ascuțit, insistent, care a spintecat liniștea

— Ana, banii din cont i-am cheltuit eu. Ana a rămas cu lingura suspendată deasupra farfuriei.

În magazinul de electrocasnice din centrul Brașovului, printre frigidere și mașini de spălat expuse

Timp de cinci ani, eu am fost cea care aștepta la poarta școlii generale numărul 4 din Constanța, cu

Mătușa mea, Andreea, avea patruzeci și șase de ani când a intrat în sufragerie ținând în mână un test

Pusesem receptorul în furcă și degetele îmi tremurau încă. Nu de frică, ci de furia aceea rece care-ți

Intram pe scara blocului din Brăila cu o plasă plină de ardei copți și gogoșari de la piața din Piața Mare.

Duminica aia, apartamentul din Brașov al Cameliei Vasilescu mirosea a sarmale și a un parfum greu de

Andreea ștergea firimiturile de pe masa 17, lângă geamul uriaș care dădea spre pistă, când l-a văzut.

Am pășit pe scenă cu un nou‑născut dormind lipit de pieptul meu, iar sala a izbucnit în râs.