RO

La ședința asociației de proprietari, în holul blocului, toată lumea se certa pe cine plătește schimbarea

În iulie ăla, la București era atâta zăpuşeală, încât până și porumbeii stăteau pe cabluri cu ciocul deschis.

Eu sunt Radu. Lucrez ca recepționer de noapte la clinica veterinară din Brașov, pe strada Zizinului

Am aflat adevărul abia după ce sora mea a murit. Și chiar și atunci, nu de la ea — de la vecina de palier

Am cincizeci și șapte de ani și, de zece ani, cresc șapte copii care nu sunt ai mei — sunt ai fratelui

Nici nu-mi amintesc exact când a început. La început părea tandrețe, chiar mă flata. Eu lucram în București

Un prieten vechi Am pus furculița pe masă și am spus doar atât: „Sofia, dă-mi telefonul un minut, trebuie

— Nu poți avea grijă de el. Predă-l. Se descurcă mai bine alții. Radu a spus asta rezemat de frigider

În dimineața aceea am ieșit din casă la șase și un sfert, pentru că microbuzul spre Iași trece o dată

Găleata s-a răsturnat cu zgomot pe beton. Câteva sute de tuburi de alamă s-au împrăștiat pe standul numărul patru.