O poveste teribilă s-a întâmplat în satul nostru: fiul de șase ani al unui tăietor de lemne a decis să meargă în pădure să culeagă ciuperci fără să-și întrebe părinții, dar s-a lăsat atât de mult dus de val încât a rătăcit în părți necunoscute ale pădurii și nu s-a mai putut întoarce. Câinele lor de companie, Monty, a tot încercat să-l urmărească, dar băiatul i-a ordonat câinelui să se întoarcă, așa că a ajuns singur în pădure.
Părinții au început să tragă un semnal de alarmă când puștiul nu a apărut la cină, iar după cină au adunat câțiva oameni cu lanterne și câini și au plecat în pădure să-l caute pe băiat. Era sfârșit de octombrie, suficient de frig pentru a răci cel puțin după ce au petrecut atât de mult timp în pădurea rece.
L-am lăsat pe Monty să plece și câinele a luat-o la fugă prin toată pădurea, doar în căutarea lui… Am crezut că a mirosit ceva, am încercat să fugim după el, dar câinele era foarte rapid și alerga pe căi ciudate, prin care nu orice om ar fi putut să treacă. Rămânând cam pe același traseu, strigam numele băiatului dispărut, când, deodată, am auzit un copil plângând. Alergând spre voce, l-am găsit pe Monty trăgându-l pe micul său stăpân de piciorul pantalonului negru de pământ și sânge. Nu numai că se pierduse copilul, dar a alunecat pe frunzele ude și a luat-o la vale, tăindu-se grav la picior, făcându-l incapabil chiar să meargă, iar Monty încerca să-l tragă pe această cale.
Câinele a fost alături de mine pe tot drumul spre casă, fără să plece de lângă tatăl care își purta fiul în spate, iar apoi a stat la căpătâiul copilului zile întregi. Cred că dacă ar putea vorbi în loc să latre și să se plângă, l-ar certa pe băiat la fel de mult ca și părinții lui pentru că nu a luat-o cu el și pentru că a mers atât de neînfricat prin pădure singur.