De mai multe ori am auzit de la prietenii mei că, înainte de a te căsători, ar trebui să-i cunoști pe părinții miresei. Să vezi în ce fel de familie a crescut fata, ce fel de relații are cu rudele ei și, în același timp, să fii atent la soacră. Nu degeaba se spune că mărul nu cade departe de copac. Eu nu prea am ascultat acest sfat atunci când am întâlnit dragostea vieții mele și nu eram interesat în mod deosebit de familia ei. Singurul lucru pe care l-am înțeles de la prima întâlnire a fost că soacra mea era o femeie bună, ocupată cu treburile gospodărești, deși în trecut a fost bibliotecară.
Pe baza sfaturilor altora, ar fi fost logic să presupun că și mireasa mea era o femeie muncitoare și gospodină, dar de fapt era și ea plină de dăruire. Întotdeauna încerca să mă ajute, să facă totul pentru mine, să-mi ofere mâncare delicioasă, să mă ducă la serviciu, să fie atentă la tot, să organizeze totul. Și îmi plăcea asta, dar, sincer, era un pic stresant.
Abia după nuntă am observat că soacra mea era exact la fel. Ajungea în zori, gătea mâncare, făcea curățenie peste tot, ajuta în orice fel putea și aștepta un “mulțumesc” în schimb, bineînțeles. Dar mereu mă simt inconfortabil să primesc atât de mult de la această femeie și de la soția mea fără să dau nimic în schimb (neavând timp să dau), așa că vreau să le mulțumesc mai des, nu doar verbal, ci măcar cu cadouri. Și asta chiar este puțin costisitor.
Eu însumi am crescut într-o familie cu drepturi egale, în care tata și mama făceau curat și găteau, eu însumi, de asemenea, e tot ce pot să nu particip la treburile casnice, în timp ce soția și soacra trag pătura peste ele. De aici și sentimentul de obligație, și părerea că nu fac nimic prin casă, doar muncesc și aduc bani. Nu-mi place această stare de fapt, dar când am încercat să îi transmit acest lucru soției mele am întâmpinat neînțelegere și resentimente – ea a decis că face ceva greșit și că eu dovedesc că pot mai bine.
Este acest lucru chiar tratabil sau ar trebui să înghit și să iau ceea ce mi se dă? Mi-aș dori ca copiii noștri să crească înțelegând, așa cum am făcut-o eu, că ambii părinți trebuie să depună același efort pentru a face bani, a curăța casa și a-și crește copiii. Dar cum este posibil acest lucru când însăși soția mea m-a etichetat ca fiind un om muncitor care nu va pune niciodată mâna pe mătură? Văd o urmă distinctă a mamei ei, care a învățat-o să facă totul în casă pentru ca un bărbat să nu fie nevoit să o facă.