Ar trebui ca abandonarea unui animal de companie să fie considerată infracțiune în toate țările?
În fiecare an, milioane de animale de companie sunt lăsate în voia sorții. Unele sunt abandonate pe marginea drumurilor, altele în păduri, lângă adăposturi sau chiar în fața caselor străinilor. De cele mai multe ori, oamenii găsesc o scuză: nu mai au timp, se mută, întâmpină dificultăți financiare sau pur și simplu nu mai doresc să îngrijească animalul. Totuși, apare o întrebare importantă: nu ar trebui ca un astfel de gest să fie pedepsit prin lege în orice stat?
În prezent, tot mai multe persoane înțeleg că un câine sau o pisică nu este un obiect pe care îl poți arunca atunci când nu-ți mai este de folos. Animalele simt frică, durere, afecțiune și atașament. Ele depind complet de omul care le-a luat acasă și nu au ales singure această viață. Din acest motiv, atunci când sunt abandonate, ele pierd nu doar un acoperiș, ci și singura ființă în care aveau încredere.
Mulți consideră că abandonul intenționat ar trebui sancționat sever. Persoana care își lasă animalul pe stradă știe foarte bine ce îl așteaptă: foame, sete, boli, accidente sau chiar moarte. Numeroase animale rămân zile întregi în locul unde au fost părăsite, așteptându-și stăpânul fără să înțeleagă că acesta nu se va mai întoarce niciodată.
Desigur, nu toate situațiile sunt identice. Există oameni care ajung în circumstanțe dramatice: îmbolnăviri grave, pierderea locuinței, războaie, dezastre naturale sau lipsuri materiale extreme. În astfel de cazuri, societatea nu trebuie să ofere doar pedepse, ci și soluții. Adăposturile, programele de găzduire temporară și posibilitatea de a găsi o familie adoptivă pot preveni multe tragedii.
Cu toate acestea, abandonarea deliberată a unui animal fără a încerca să-i asiguri un viitor sigur este greu de justificat. Majoritatea animalelor domestice nu sunt pregătite să supraviețuiască singure. Ele au fost crescute lângă oameni și continuă să creadă până în ultima clipă că stăpânul lor se va întoarce. Tocmai această încredere face ca abandonul să fie atât de crud.
Există persoane care susțin că amenzile mari, interdicția de a mai deține animale și munca în folosul comunității ar fi suficiente. Alții cred că doar răspunderea penală îi poate opri pe cei care tratează un animal ca pe un obiect fără valoare. Dacă violența împotriva animalelor este deja pedepsită în multe state, atunci și abandonarea lor conștientă ar trebui privită cu aceeași seriozitate.
Problema nu afectează doar animalele. Numărul câinilor și pisicilor fără stăpân crește, adăposturile devin supraaglomerate, voluntarii sunt copleșiți, iar autoritățile trebuie să cheltuiască sume importante pentru gestionarea situației. Astfel, decizia iresponsabilă a unui singur om ajunge să afecteze întreaga comunitate.
Dragostea adevărată pentru animale nu începe cu fotografii frumoase pe rețelele sociale și nici cu dorința de a avea un animal de rasă. Ea începe cu responsabilitatea. Atunci când alegi să primești un animal în familia ta, îți asumi obligația de a avea grijă de el pe tot parcursul vieții sale. Un animal nu este un obiect pe care îl înlocuiești atunci când devine incomod.
În opinia mea, abandonarea intenționată a unui animal de companie ar trebui să fie considerată o faptă gravă, iar în situațiile deosebit de crude chiar o infracțiune. În același timp, statele trebuie să promoveze educația privind deținerea responsabilă a animalelor, să sprijine adăposturile și să ofere ajutor persoanelor care ajung în situații dificile.
Până la urmă, nivelul de civilizație al unei societăți nu se măsoară doar prin economie sau tehnologie. El se vede și în modul în care îi protejează pe cei care nu se pot apăra singuri. Iar animalele de companie fac parte dintre cele mai vulnerabile ființe care își pun întreaga viață în mâinile omului.