Când fiica mea a împlinit cinci ani, am decis că putem merge în vacanță cu avionul. A fost primul ei zbor. A dus călătoria foarte bine, pentru că mă gândisem din timp ce să o țin ocupată. Dar tot timpul a trebuit să ascultăm țipetele celorlalți copii.
Eu nu am reacționat în niciun fel. Dar vecina mea se săturase.
– M-am săturat de acești copii. Ar trebui să fiți acasă cu ei, nu să călătoriți. Voi, mamele, nu vă gândiți decât la voi înșivă. De ce aveți nevoie de o lună de vacanță pentru copiii voștri? E stresant pentru ei, așa că țipă. Dacă nu-ți poți liniști copilul, de ce mai mergi în vacanță? E prea devreme! Atât pentru voi cât și pentru copiii voștri!
La început am crezut că este instabilă, dar apoi am avut o discuție. După cum s-a dovedit, această femeie este medic pediatru. Sincer, îi pare rău pentru copiii care sunt târâți de mamele lor în vacanță. Ea este sigură că astfel de copii nu se bucură de deliciile stațiunilor. Ei sunt speriați și nu se simt bine.
Mamele zboară pentru ele însele. Ele aleg hoteluri de lux, unde totul este inclus și unde există o mulțime de distracții. Dar copiii nu se simt bine acolo. Ei preferă să meargă la o casă de vacanță unde există liniște și aer curat.
– Este atât de greu să aștepți până la vârsta de cinci ani? – a spus ea.
I-am analizat cuvintele și mi-am dat seama că avea dreptate în multe privințe. Mulți oameni pe care îi cunosc au trăit ani de zile fără stațiuni balneare. Iar unii sunt în vârstă de 30 de ani și nu au fost niciodată la mare.
Am încercat să ascult câteva argumente de la mămici tinere, dar nu au putut explica nimic:
“Trebuie să stăm acasă cinci ani din cauza unui copil?”.
“Aerul de mare este bun pentru toate vârstele”.
“Cel mai mare vrea să meargă la mare și nu va aștepta până când cel mai mic va fi mai mare”.
Sunt fericită că fiica mea a crescut. Putem călători împreună cu ea fără probleme și fără a-i face pe ceilalți pasageri să se simtă prost.
