Fiul meu își duce nepoatele la noi acasă în fiecare weekend, dacă este posibil. Una are acum 11 ani, cealaltă 6 ani, ambele în mare parte ascultătoare și cuminți. În weekend le place să doarmă până târziu, apoi eu și bunicul meu le ajutăm cu temele, le scoatem la plimbare, uneori le ducem la magazin. Nu des, pentru că în supermarket copiii tot găsesc ceva de care să se agațe și încep să bată din picioare, ca să le cumpărăm pe ultimii bani, dar le cumpărăm. Dar chiar dacă soțul meu merge singur la magazin, fetele îi dau o listă de cumpărături cu dulciuri. Încerc să le explic că nu pot cumpăra totul, iar ele se mulțumesc cu batoane de ciocolată, acadele și pufuleți cu cireșe, dar dacă soțul meu uită să le ia ceva, va fi o criză de nervi. Cea mai mare o începe întotdeauna, iar cea mai mică, ca o copie, se lasă să plângă și să țipe.
– E bine să încurajezi copiii pentru ceva, răsfățându-i cu dulciuri, dar e rău pentru dinți. Și oricum, cum îi educă că fără un baton de ciocolată doar plâng? – Eram indignată în bucătărie, după ce soțul meu abia le calmase pe nepoțelele mele și le așezase la televizor. – Dacă au adus acasă o notă bună, atunci bine, dar să le dau ceva gustos pentru temele de acasă e prea mult. Trebuie să o facă șase zile pe săptămână, desigur, oricine ar fi răsfățat.
– Păi, nu-mi spune mie, a răspuns soțul meu. – Și părinții noștri au încercat să ne răsfețe.
– Dar nu în fiecare zi!
– Vremurile erau diferite atunci, dar tata îmi aducea mereu câte o ciocolată de la serviciu.
– Bineînțeles, am mormăit eu, el lucra la fabrica de ciocolată, i le dădeau gratis.
– Dar numai una singură. O împărțeam cu toată lumea și oricum eram fericiți. Dar era practic un cadou zilnic, pe care îl așteptam cu nerăbdare. Nepoții noștri așteaptă același lucru, poate mai mult, dar părinții și bunicii trebuie să-i răsfețe, sunt copii.
– Doar răsfățați-i, nu-i răsfățați, iar ei nu ne respectă deloc. Nu primesc bomboane și deja aruncă vorbe despre cum nu ne plac și “mama și tata sunt mai buni.
Soțul meu a ridicat din umeri, ca și cum nu ar fi văzut problema.
– Nu e vorba de bomboane. Pur și simplu nu au respect. E vorba doar de vârsta lor. Trebuie să lucrezi la comportamentul și atitudinea lor față de cei mai în vârstă și nu cred că bomboanele sau lipsa lor vor rezolva ceva.