Eram în autobuz cu Alina. Erau destule locuri libere și ne-am așezat lângă geamul din partea șoferului. Vorbeam despre viitoarea noastră întâlnire, discutam despre cină, când, deodată, autobuzul s-a zguduit violent. Trebuia să fie un autobuz mare, nu trebuia să se rostogolească atât de mult, dar s-a dus de pe o parte pe alta. Alina m-a apucat de mână, în ochii ei se citea o groază autentică, iar când buzele ei s-au despicat încercând să-mi spună ceva, autobuzul s-a desprins de undeva, iar noi am zburat în jos.
Am deschis ochii de frică, simțindu-mi inima bătându-mi undeva în gât. Am început imediat să bâjbâi după cealaltă jumătate a patului, dar prietena mea nu era acolo. Speriată de moarte, am sărit repede din dormitor și am observat-o pe Alina în bucătărie. Visul m-a impresionat atât de mult încât am sărit imediat la fată și am îmbrățișat-o strâns. Ea a râs și s-a ferit de respirația mea fierbinte, spunând că se gâdilă și amintindu-mi că va întârzia foarte mult la autobuzul turistic spre Praga. Voia să meargă de mult timp, abia își luase bilete și mergeau cu un prieten. Dacă ar fi fost posibil, m-aș fi dus și eu, dar serviciul nu m-a lăsat să plec.
– Te rog să nu te duci în seara asta. Am avut un vis urât.
Alina doar a râs, nevenindu-i să creadă în niciun fel de vise lucide. A spus că va merge oricum, că nu avea de gând să călătorească singură.
M-am dus la serviciu cu mașina, toată agitată, și aproape că mi-a bătut inima când, pe la zece dimineața, când trebuia să plece autobuzul, am primit un telefon de la Alina. Nu mergea nicăieri – a fost blocată în trafic și nu a mai ajuns la stație, dar nici măcar prietena ei nu mai mergea, pentru că autobuzul cu care trebuiau să plece avusese un accident teribil nu departe de stație. Acesta s-a răsturnat cu pasageri și erau o mulțime de polițiști și ambulanțe în apropierea stației.
Deci, cum să nu crezi într-un vis? Se spune că, dacă un vis te șochează, dacă nu ți-l poți scoate din cap, înseamnă că este adevărat.