După ce am ieșit la pensie, nu aveam nimic de făcut. Eram perfect capabilă să stau acasă și să nu fac nimic, dar tocmai se născuse nepotul meu, iar fiica mea, care se grăbea să meargă la birou, mi-a oferit o slujbă cu jumătate de normă – aș fi stat cu nepotul meu, iar copiii m-ar fi plătit pentru asta. Ei ar fi putut să mă ajute oricum, dar am decis să le susțin jocul lor de “profesie” și am devenit dădacă pentru nepotul meu. Am crescut și eu doi fii și o fiică și m-am descurcat foarte bine cu nepotul meu. Puteam, de asemenea, să îl țin în casă și să îi susțin pe copii în timpul serviciului sau în timpul vizitelor lor, dar Frank a crescut repede și în curând a mers la grădiniță, iar nevoia de mine a dispărut. Speram într-o vacanță rapidă, dar de data aceasta ginerele meu mi-a oferit un loc de muncă.
Anul trecut cumpăraseră o casă în sat, dar nu au mers ei înșiși acolo. Sperau ca fiul meu să aibă grijă de grădină, iar fiica mea să se ocupe de grădină. M-am apucat de bunăvoie de mașina de tuns iarba și foarfecele de grădină, tuns copacii și plantat flori în fața casei la începutul verii. Îmi plăcea să rămân și peste noapte acolo și abia așteptam să vină copiii să îmi aprecieze munca. A trebuit literalmente să-l rog pe ginerele meu să treacă cu mașina. A sosit mai aproape de luna iulie, s-a uitat la casă și la grădină, a dat din cap la tot și m-a “concediat”. Mi-a spus că am făcut o treabă grozavă, dar că oricum nu vor ajunge la casa de vară în această vară – mergeau la mare și devenise dificil să mă plătească.
Nu fusesem niciodată atât de jignită. Nu le cerusem niciodată să mă plătească, nu refuzasem niciodată bani doar pentru că fiica mea insista și pentru că îi percepeam ca pe un ajutor. S-a dovedit că nu le-a fost greu să plece la mare, dar le-a fost greu să-mi dea bani pentru pensie. I-am spus ginerelui meu că nu e nevoie să mă plătească, dar să nu-mi ia cheile de la casă, eu însumi voi veni să păstrez terenul în condiții mai mult sau mai puțin normale, altfel până la anul totul va crește din nou peste măsură.
Mă întreb dacă copiii mei mă vor ajuta în viitor, sau până la iarnă își vor găsi din nou de lucru, ca să nu-mi dea bani degeaba. Sau poate că vor decide că pensia mea va fi suficientă, iar eu voi supraviețui cumva pe cont propriu.