M-am căsătorit cu un bărbat care are o fiică. Fosta soție a soțului meu a plecat să locuiască în altă țară și și-a lăsat fiica cu tatăl ei. Ea nu comunică deloc cu fiica ei. Ea are o nouă familie acolo și proprii ei copii. Uneori îi trimite fiicei sale câteva bibelouri de sărbători. Dar fata nu este deloc mulțumită de ele. Ea are nevoie de mama ei, nu de bibelouri. Este supărată pe mama ei pentru că nu o cheamă la ea. Când eu și soțul meu am început să comunicăm, fiica lui locuia cu bunica ei, soacra mea. Apoi, aceasta a spus că are dificultăți cu copilul, avea deja mulți ani și a trimis fata la noi. La început, când am aflat că soțul meu are o fiică, am sperat că relația noastră se va îmbunătăți. Dar, oricât de mult am încercat, nu putem comunica. Am încercat toate metodele, dar nu a funcționat. Fata a înțeles că nu sunt mama ei, așa că nu mă ascultă.
Mă ignoră ca și cum nu aș exista. Încearcă să comande, vrea să conducă.
Inventează scuze pentru a se plânge bunicii și tatălui ei. Și apoi trebuie să ascult prelegeri despre cum greșesc și că trebuie să găsesc eu însămi o abordare față de ea și să dau dovadă de răbdare. Adevărul este că nu pot să înțeleg de ce trebuie să îi suport nesimțirea și bufoneriile. Dacă trebuie să am grijă de ea și să o cresc așa cum vor soțul și soacra mea, atunci, dacă este necesar, pot să o cert și să o pedepsesc. Dar nu. Nici soțul meu și nici soacra mea nu intenționează să o certe sau să îi refuze ceva. Iar eu trebuie să îndur nesimțirea și grosolănia ei. Ca urmare, ea crește și devine un copil răsfățat și capricios. Soțul meu, bineînțeles, încearcă să-și apere fiica, dar nu mă taie, nu țipă la mine și nici nu încearcă să se răzbune.
El lucrează toată ziua și se pare că eu stau mai mult cu fata. Ea este deja adultă, are 12 ani, dar soțul și soacra ei nu vor ca ea să stea singură acasă. Atunci să stea ei înșiși cu ea. Eu vreau să mă odihnesc, să lucrez. Soacra mea vine o oră, două, vorbește cu ea, îmi reproșează că nu mă port cu ea atât de frumos pe cât ar vrea. Poate că, dacă ea și soțul ei nu m-ar fi presat, contactul nostru cu fata ar fi avut loc. Iar acum deja am gânduri că nu ar trebui să mă căsătoresc cu un bărbat cu remorcă. Sunt șocat de caracterul, lenea și nepăsarea ei. Nu voi fi niciodată o mamă pentru ea. Iar acum sunt însărcinată și nu mai există cale de întoarcere. Trebuie să găsesc o modalitate de a o face să vrea de bună voie să se mute la bunica ei. Este singura cale de scăpare.