Personal, nu aș fi crezut în această poveste dacă nu s-ar fi întâmplat în familia mea. În urmă cu șase luni, bunicul meu a murit. Ne-a lăsat un apartament frumos în centrul orașului. Când a trecut o lună de la moartea sa, eu și familia mea am decis să facem curățenie în apartament și să îl scoatem la vânzare. Pe parcursul unei zile am reușit să strângem toate lucrurile bunicului meu și să le punem în saci mari.
Seara, toată lumea a plecat acasă, iar fratele meu a decis să petreacă noaptea acolo. Era în jur de șase dimineața când m-a sunat, vocea îi tremura, m-a rugat să vin repede. Nu am ezitat. De îndată ce am trecut pragul, am dat peste fața extrem de speriată a fratelui meu, era foarte palid. Am ascultat, se auzeau pași în cameră, dar nu era nimeni acolo. A devenit foarte înfricoșător, mi s-a făcut pielea de găină pe spate, eram atât de speriați încât am fugit în grabă din apartament.
Am avut curajul să ne întoarcem abia după o jumătate de oră. Și atunci am fost foarte surprinși, toate lucrurile bunicului erau așezate cu grijă la locurile lor obișnuite. Ne-am speriat foarte tare atunci. După aceea, nu ne-am mai întors în apartament, am împins toate afacerile legate de vânzare la agenție. Următorii chiriași nu ne-au deranjat după cumpărare. Dar încă mă sperii când îmi amintesc prin ce a trebuit să trecem.