“Uite, toți prietenii tăi locuiesc deja cu familiile lor, sau separat. Tu nu vrei să locuiești singur?” – Din când în când, mama mea aduce în discuție subiectul mutării.
Nu știu de ce o nemulțumesc atât de mult, dar de când am absolvit facultatea tot ce aud sunt sfaturile ei despre mutare. Odată, ea și tata chiar au început să caute un apartament pentru mine, dar am reușit să-i opresc spunându-le că în zilele noastre este scump să închiriezi o locuință singură.
Niciuna dintre relațiile mele nu a fost suficient de serioasă pentru a începe să locuiască împreună, iar eu nu vreau să trag singură un apartament. Și nici nu vreau să îl împart cu un coleg de cameră pe care nu îl cunosc. Dar e vorba mai mult de bani.
Munca mea este destul de modestă, iar închirierea unui apartament, chiar și într-o casă veche în zilele noastre, este costisitoare. Dacă voi cheltui bani pe chirie, va trebui nu să trăiesc, ci să supraviețuiesc, refuzându-mi multe produse. Atâta timp cât locuiesc cu părinții mei, îmi pot permite să economisesc, să îmi cumpăr un telefon sau un laptop nou și să mă întâlnesc cu prietenii în cafenele. În caz contrar, totul devine scump și inaccesibil pentru portofelul meu.
Dacă părinții mei ar vrea să mă asculte. Ei au un singur lucru în minte: cum să mă căsătorească rapid și să mă evacueze din camera mea. Și asta în ciuda faptului că sunt cât se poate de liniștită și de calmă, ocupată mai ales cu munca. Nu-i deranjez în niciun fel, lucrez cinci zile pe săptămână, iar în zilele rămase încerc să merg în altă parte. Înțeleg că părinții mei consideră că dorința mea de a locui cu ei nu este autosuficientă, dar pentru mine este doar o modalitate de a economisi bani și de a economisi mai mult pentru viitor. Atunci când voi economisi suficient, voi ști sigur că cel puțin un an voi putea să închiriez o casă și să nu-mi fac griji pentru bani, atunci mă voi muta și mă voi gândi la asta.