Aceasta este o poveste despre mine. Aveam deja 26 de ani pe atunci. Îmi doream de mult timp un copil, dar nu puteam să-l nasc decât de la un bărbat căsătorit. Îl iubeam. Dar credința lui nu i-a permis să rămână cu mine și să divorțeze de soția lui. Așa că am rămas însărcinată, iubitul meu m-a susținut și toată lumea din familia mea m-a susținut, cu excepția tatălui meu. A fost o rușine pentru el, oameni buni – fiind necăsătorit. Când am născut, fiica mea avea părul negru, creț, cu ochii gri – o fată care nu semăna deloc cu familia mea. Cu toții o iubeam, cu excepția tatălui meu, el nici măcar nu-și văzuse nepoata. Nu am venit cu ea în casa familiei mele, pentru că nu eram un oaspete binevenit.
Mama mă tot ruga să vin, dar eu știam că doar ea mă aștepta acasă. Îmi părea rău pentru fiica mea că a fost privată de atenția bunicului ei încă de la naștere. Mai am un frate, care mă iubește foarte mult și o iubește și pe fiica mea. Când fiica mea avea doi ani, fratele meu a decis să se căsătorească. Am fost invitați la nuntă, dar eu nu am vrut să vin decât în ultimul moment, nu am vrut să-i stric sărbătoarea fratelui meu. Știam cum se va termina, bănuiam că tatăl meu va fi împotrivă, nu va dori să mă vadă pe mine și pe copilul meu nedorit pentru el. După ce l-am convins pe fratele meu, pe mama și pe viitoarea mea noră, am decis să merg. Erau mulți copii la nuntă, fiica mea ieșea în evidență dintre ei,
nu pentru că era frumoasă, nu, ci doar pentru că era cea mai neagră. Ea a fost mereu sub supravegherea mea. Știam și știu că tatăl meu iubește foarte mult copiii, dar nu mă așteptam să văd asta: când m-am întors, l-am observat pe tatăl meu cu copilul meu. Fiica mea era așezată în brațele tatălui meu. Se îmbrățișau și vorbeau despre ceva. Întreaga seară a trecut așa, nu am intervenit. La sfârșitul serii, tatăl meu a venit la mine, ne-am îmbrățișat, iar tatăl meu mi-a cerut scuze și m-a rugat să mă întorc acasă cu nepoata mea. Invitații erau conștienți de conflictul nostru, toți șopteau. Dar mie nu mi-a păsat: Mi-am iertat tatăl, acum fiica mea are un bunic. Nu este aceasta fericirea?