Mama mea este o femeie unică. Fie este ocupată la nesfârșit și nu are un minut pentru mine și pentru nepotul meu, fie este tristă și singură și este vina noastră că o vizităm rar. Cu toate astea, niciodată nu a vrut să stea cu nepotul ei. Imediat după ce m-am născut, când am fost externată din spital, soacra mea a fost cea care m-a ajutat prin casă, pentru că mama avea propriile lucruri de făcut și nu prea voia să-și vadă nepotul. A lipsit chiar și de la următoarele două zile de naștere ale nepotului ei, văzându-l ocazional când am vizitat-o eu însămi.
După ce am ieșit din concediul de maternitate, am reușit să mă întorc la vechiul meu loc de muncă, așa că soacra mea s-a ocupat în mare parte de copil, dar are și ea un soț și propria casă de care să aibă grijă.
– Ar fi bine dacă și mama ta ne-ar putea ajuta cumva”, a adus vorba soțul meu din când în când. – Să-i lase să aibă grijă de nepotul ei măcar o săptămână…
Dar mama mea nu a vrut să ia copilul pentru atât de mult timp. Chiar și o zi cu nepotul ei era prea mult pentru ea. Până când soțul meu a avut o idee extraordinară – s-a oferit să o trimită pe mama cu nepotul ei la un sanatoriu bun, la malul mării. Mamei sale i-ar fi plăcut să meargă ea însăși, dar ea și socrul ei aveau deja propriile planuri pentru luna iunie.
La început, mama nu prea a vrut să meargă, dar, cum era vacanță și fiul meu avea deja cinci ani, a fost de acord. Nepotul meu nu a trebuit să gătească sau să facă curat după el. Au mâncat pe îndelete, au cheltuit bani și au mers la mare.
S-a bucurat de atâta timp alături de nepotul ei, iar în august ne-a sugerat mie și soțului meu să îl luăm din nou pe nepotul nostru, dacă plătim pentru ca ei doi să meargă la munte timp de o săptămână. A fost scump, dar a fost făcut de dragul mamei mele, de dragul copilului și pentru vacanța noastră.
Mama și în octombrie ne-a oferit serviciile unei “dădace” în schimbul unei vacanțe în străinătate, dar fiul meu mergea la grădiniță și nu am vrut să-l trimitem în excursie. Mama s-a simțit foarte ofensată de acest lucru, începând din nou să ne refuze atunci când am cerut să ne luăm nepotul de la grădiniță sau să îl ținem pentru weekend.
Recent, a fost a șasea vară a fiului meu, a trebuit să îl trimitem din nou la mare, de data aceasta cu soacra mea și soțul ei, așa că mama a făcut o criză de nervi la telefon cu mine. Ea, vedeți, aproape un an de zile, nu și-a văzut nepotul, a plănuit ca ei să meargă din nou în vacanță împreună. Și faptul că nu a vrut să-l vadă timp de un an, nu-i pasă.
Știu că mama mă iubește, se bucură mereu că vin și încearcă să mă răsfețe ea însăși, pentru că sunt singurul ei copil, dar nu-i place nepotul ei și se preface că nu există, până când îi va fi de folos în vreun fel. Nu înțeleg de unde vine această atitudine. Soțul meu presupune că este din cauza lui – mama nu-l place, așa că își tratează nepotul cu răceală. Dar eu știu că mama mea îl adoră pe ginerele meu. Atunci de ce există o astfel de poveste cu fiul meu?