Victoria și cu mine ne-am cunoscut în clasa întâi. Pe atunci nu puteam înțelege că ea era un copil adoptiv pentru că habar nu aveam despre orfelinate, mame necăsătorite și mese sociale gratuite. Era puțin surprinzător faptul că unii copii din clasa mea primeau cadouri de Anul Nou sau de alte sărbători din partea școlii, dar nu toți ceilalți. Cu timpul, desigur, acest lucru a devenit clar. În plus, Victoria și cu mine proveneam din familii cu aproximativ același buget. Ne bucuram să mergem la film cu clasa și foarte rar puteam economisi un ban pentru a ne cumpăra chipsuri la plimbare.
Victoria a crescut foarte cu picioarele pe pământ din această cauză. De-a lungul anilor, cu telefoanele și alte chestii noi, nu ne puteam permite orice, iar asta era normal. Ea a plecat de la școală după clasa a noua, eu am plecat după clasa a unsprezecea. În primul an de facultate, ea primea deja o bursă triplă, o bursă obișnuită plus o bursă de asigurări sociale, ceea ce îi permitea să economisească niște bani, iar eu încercam să îi câștig degustând lucruri în supermarketuri sau împărțind pliante. Undeva în timpul primului an de facultate, Victoria l-a cunoscut pe viitorul ei soț. Pe atunci era încă un nimeni, călătorea cu autobuzul și locuia în căminul familiei.
Nu prea aveam timp să socializez cu prietenii când eram înscrisă și am ratat momentul în care soțul Victoriei a început să câștige mulți bani, și-a cumpărat prima mașină și a început să o plimbe pe prietena mea cu mașina prin mări și țări. Eu nu-mi puteam permite așa ceva, iar tânărul meu nu era bogat. Uneori primeam oferte de a merge în vacanțe cu ei sau chiar în străinătate, dar trebuia să plătesc singură, iar unii dintre banii care pentru ei păreau niște bănuți erau prea mulți pentru mine.
Prietenii mei au avut o nuntă nu cu mult timp în urmă, dar nu mi-a fost sortit să merg la ea. Nu s-au putut limita la orașul nostru și au mers în altă parte a țării pentru a organiza un banchet fastuos. Au invitat o mulțime de oaspeți, așa că nu au putut să-i găzduiască pe toți de unii singuri și s-au oferit să închirieze camere de hotel pe cont propriu. A trebuit să facem și noi un cadou și să ținem cont de drum… În fine, era prea mult, așa că nu am putut merge.
Din ce în ce mai des văd cum pleacă în Egipt, în Turcia, că Victoria i-a dăruit soțului ei un iPhone, că și-a cumpărat o mașină nouă, și-a renovat apartamentul… Și simt că mă încadrez tot mai puțin în viața lor ca prieten. Statusurile noastre sunt prea diferite acum.