Barbara mi-a sugerat să semnez un fel de contract înainte de a ne căsători.

Barbara de la prima noastră întâlnire a fost un pic suspicioasă. Ceilalți băieți spuneau că era pur și simplu ieșită din comun, foarte interesantă, perpetuu entuziastă – nu degeaba era actriță. M-a întrebat multe despre viață, despre obiective, despre muncă, despre locurile mele preferate și despre cum aș vrea să-mi numesc copiii. Nu m-a intimidat câtuși de puțin faptul că alerga înainte și, uitându-mă în ochii ei albaștri și limpezi, puteam spune orice.

Eram flatat că o fată ca ea îmi acorda atenție. Nu eram chipeș, dar lucram la o firmă bună sub conducerea tatălui meu. Asta îmi dădea o oarecare stabilitate, iar salariul era foarte bun. Asta am încercat să o iau pe Barbara cu mine, ca să nu o pierd. După două luni de relație, ea și-a exprimat dorința de a trăi împreună și a spus că vrea să se căsătorească. Părinții mei s-au bucurat enorm, pentru că ea le-a spălat creierul cu bunătatea ei artificială. Așa că am primit un apartament cu două camere.

Am decis imediat că era timpul să o cer pe Barbara în căsătorie. I-am cumpărat un inel, am dus-o la un restaurant, iar ea a țipat de bucurie. Înainte de a începe să vorbim despre nuntă…
a venit la mine cu o ofertă de a face “un fel de contract”. Se presupune că avea înțelegeri cu o companie pentru care plănuia să filmeze și avea nevoie de o garanție. Vorbea confuz și de neînțeles, dar eu eram dispus să fac orice. A fost un lucru bun că am avut bunul simț să îi menționez contractul tatălui meu, iar el m-a rugat să îi trimit o copie pentru a i-o arăta avocatului.

În contract erau o mulțime de trucuri și cuvinte directe, care îmi scăpaseră pentru că nu îl citisem cu atenție, care indicau că după divorț toate bunurile mele vor merge la Barbara, inclusiv apartamentul și chiar mașina mea. Din fericire, nu am avut timp să semnez nimic și nici nu am avut timp să o implor – tatăl meu a urmărit o astfel de noră până în gât și a rupt el însuși logodna noastră.

Este greu de crezut că aproape am dat peste un astfel de vânător de averi. Am sperat că Barbara
mă iubea pentru felul de persoană care eram, în ciuda aspectului meu modest, iar ea voia să mă înșele și să fure de la mine. Este oare realist să găsesc o fată frumoasă care să nu se căsătorească cu mine pentru banii mei?

 

Rate article
Mediatop Newsline
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

Barbara mi-a sugerat să semnez un fel de contract înainte de a ne căsători.