Maria și cu mine am lucrat în aceeași firmă, dar în birouri diferite. Se întâmpla ca amândoi să rămânem treji până târziu, iar soțul ei – un prieten de-al meu – putea să mă sune și să mă roage să o duc pe Maria la stația de autobuz și să mă asigur că ia autobuzul, iar el se întâlnea cu ea la el acasă. Așa că, uneori, ne întâlneam împreună în hol și mergeam până la stația de autobuz, vorbind despre anumite lucruri. Aveam multe lucruri în comun, iar soțul meu adesea nu înțelegea ceva și nu-i plăcea ceea ce îi plăcea Mariei. Am găsit o priză în a vorbi cu ea, deși rar, și, treptat, acest lucru a dus la faptul că m-a îmbrățișat la revedere, apoi m-a sărutat pe obraz, iar o dată m-a sărutat pe bune, ratând autobuzul.
Știam că nu era bine pentru prietenul meu și familia lui, dar m-am îndrăgostit de Maria și nu m-am putut refuza.
Maria a început să mintă că lucra până târziu doar pentru a trece pe la mine pe acasă și a ne îmbrățișa împreună în pat; inventa povești despre călătorii de afaceri sau excursii la mama ei la țară, dar în realitate ne petreceam timpul împreună, ieșind la întâlniri când prietenul meu era la serviciu și nu ne putea prinde.
O plăceam sincer pe Maria și, deși nu am discutat niciodată despre posibilitatea ca ea să-și părăsească soțul, cumva nu aveam nicio îndoială că, dacă aș fi cerut-o în căsătorie, ar fi cerut imediat divorțul. Trăiam în niște vise prostești, furând fericirea altcuiva, nu a cuiva pe care nici măcar nu-l cunoșteam, ci a bunei mele prietene. Am băut cu el la bar și l-am ascultat murmurând despre cum se schimbase soția lui, cum se aranja mereu când ieșea în oraș, cum trebuie să fi avut un amant. L-am consolat în mod fals și apoi m-am grăbit să mă întâlnesc cu iubita mea.
Nu înțelegeam pentru ce distrugeam viețile altora și nici de ce, până într-o zi când Maria a venit la mine acasă într-o dispoziție proastă. Se certase cu soțul ei și a decis să se răzbune pe mine.
– Întotdeauna ești murdară! Nu ai mâini să iei o cârpă și să dai cu mopul pe jos? Iar frigiderul e mereu gol. Crezi că trebuie să fac curat și să gătesc pentru două case? Ești doar un amant, nu copilul meu adoptiv, învață să ai grijă de tine.
Asta m-a pus pe gânduri. Maria nu mă iubea, mă considera o distragere temporară a atenției. Zilele noastre romantice s-au transformat în aceeași monotonie care domnea în casa ei. Era plictisită de mine și nu credea că mai era ceva în fața noastră.
Mi-aș fi dorit doar să fi fost eu primul care să o rog să se despartă de mine. Mi-a trimis un mesaj în acea seară că pleacă și că nu ar trebui să îndrăznesc să-i spun soțului meu. Nu aveam de gând să o fac. Mi-a fost rușine să-mi privesc prietenul în ochi, darămite să recunosc un lucru atât de groaznic. I-am spus doar că nu mai puteam să o conduc pe Maria până la stația de autobuz, pentru că termin mai devreme.
Adevărul se spune că pe nenorocirea altuia nu se clădește fericirea. Acum trăiesc într-o teamă perpetuă că noua mea prietenă s-ar putea dovedi o înșelătoare ca Maria…