RO

De douăzeci de ani car case pe platformă. Am transportat de toate: de la barăci din chirpici până la

Am tras mașina la poartă și am rămas cu mâna pe cheia de contact. Doi străini îmi măsurau curtea cu pasul.

Muncesc la casa funerară „Sfântul Lazăr” din Brașov de doisprezece ani. Am văzut sute de înmormântări

Trenul de Mangalia huruia a pustiu printre salcâmii uscați de soare, iar eu număram stâlpii de pe fereastră

Am intrat pe ușa de la livrări cu inima cât un purice. Mirosul de mujdei și friptură la grătar mi-a umplut

Mă numesc Andreea, am patruzeci și doi de ani și locuiesc în București. Mama, Elena, stă singură într-un

Recunosc, eu am fost ăla care a cerut. Da, fix eu. Fratele mai mic, eternul nemernic din poveste, cel

— Sâmbătă seara am o cină cu investitorii. Nu mă deranja cu nimic, te rog. E important. Andrei Popescu

Eu eram în spate, lângă fereastră, când Oana a intrat în bucătărie. Venea de la sală — asta zicea ea

Nici acum nu pot să înțeleg cum am trăit douăzeci de ani fără să bănuiesc nimic. Ultima seară petrecută