În urmă cu doi ani, eu și soția mea am avut o aventură foarte interesantă. Samantha și cu mine visam de ceva timp la o vacanță. Așa că am convenit să ne luăm o vacanță de la serviciu și să mergem în sfârșit la mare. La început, am plănuit să mergem cu mașina noastră. Dar când cei mai buni prieteni ai noștri au aflat despre asta, au vrut și ei să meargă cu noi. Cu două zile înainte de plecare, mașina mea s-a stricat.
Nu am avut timp să o repar, așa că am decis să îi cer prietenului meu o mașină și să încep să o repar pe a mea după ce ajungem .
Am pornit la drum. Am găsit un hotel și ne-am cazat. Am fost foarte norocoși, pentru că hotelul nu era departe de mare, camera era destul de accesibilă, iar noi ne găteam singuri mâncarea. Ne-am petrecut toată ziua stând la soare și înotând. Seara ne-am plimbat prin oraș.
vacanța noastră a zburat. În ultima zi, eu și soția mea am mers în camera prietenilor noștri. Am bătut la ușă, dar nimeni nu ne-a deschis. Mi s-a părut ciudat, pentru că ei ar fi trebuit să fie acolo cu siguranță. Ne-am hotărât să îi sunăm. Dar, din nou, nu a răspuns nimeni. Abia la recepție ni s-a spus că prietenii noștri părăsiseră hotelul de dimineață. Nu am observat când au plecat, pentru că eram la plimbare în acel moment.
Și atunci am început să ne gândim ce să facem. La urma urmei, noi ajunsesem cu mașina lor. I-am întrebat pe localnici cum să ajungem în orașul mare, iar de acolo am luat trenul. Dar am făcut cheltuieli considerabile, pentru că aveam bilete doar pentru un compartiment scump, cel mai scump dintre toate opțiunile.
Călătoria a fost dificilă și lungă. Am petrecut aproape o zi în tren, iar apoi a trebuit să cărăm saci cu haine și suveniruri. Îmi voi aminti această călătorie pentru mult timp. A doua zi, prietenii mei au apărut în sfârșit.
Au sunat și au spus că s-au plictisit foarte tare de noi, așa că au decis să plece mai repede.
După ceea ce ne-au făcut, nu știu dacă îi pot numi prieteni .